De la Puerto de la Cruz la Playa de las Américas: Dimineți în Guagua 103

Jurnal: Miercuri, 24 septembrie 2014, Puerto de la Cruz. Viața din autobuzul expres.
Călătoriile mele zilnice din nordul în sudul insulei cu autobuzul verde, numărul 103, aici numit Guagua, au devenit un ritual, o observație cotidiană asupra vieții matinale din autobuz. Pentru o vreme am devenit un observator al personajelor ce populează ruta cea mai populară din Tenerife, indigeni, nou veniți, întorși, turiști. Aceste dimineți de emigrant pe o insulă exotică îmi aduc aminte de “Cartea de la San Michele” a lui Axel Munthe și de amintirile lui exilate din Capri.

Rutina călătoriilor: Somnul și odihna răstălmăcită

Cred că aceasta este epoca mea de smerire totală, din mai multe motive care sunt și nu sunt, însă unul dintre ele este mersul cu autobuzul. Verde. Expres. Numarul 103.

Niciodată n-am mers în halul ăsta de mult cu autobuzul și n-am dormit atât de mult în autobuz. Când plec, dorm. Când mă întorc, iar dorm. Nu mă odihnesc niciodată. Îmi este tot mai clar că visul ăsta la care tânjesc si în care eu mă odihnesc nu are legătură cu mine, cel puțin nu în viața asta. Așa că mi-am dat seama că nu are sens să mă mai răzvrătesc, motiv pentru care nu-mi mai consum lipsa de energie cu împotrivirea. Obțin prin asta un soi de odihnă răstălmăcită. E bună și aceasta.

Cunosc toată lumea din autobuz și toată lumea din autobuz mă cunoaște. Din vedere. Cel de dimineață de la 7 când afară e încă întuneric și aer proaspăt de primăvară veșnică, cum e aici.

Anotimpurile sufletului: Viața într-un loc fără anotimpuri

Știu că a venit toamna pentru că soarele răsare mai târziu un pic și datorită felului în care se simte briza, dupa sunet ușor tomnatică. Mă trimite înapoi în timp și în țară pe dealuri, când adormeam toamna devreme sub nuci. În rest, nimic nu tradeaza un septembrie.

Nu știi cum e să trăiești într-un loc fără anotimpuri până când nu stai cel puțin un an, doi într-unul ca să vezi cum ți se schimbă percepțiile și multe altele pe care le credeai de neschimbat sau despre care nu știai că există în tine. Este cel puțin interesant. Toți avem tabieturi, locurile noastre fixe în autobuz și în stații.

Oameni în autobuzul 103: Galeria personajelor zilnice

Doamna cu vocea tămăduitoare

Mai de jos vine o doamnă frumoasă foc la față, brunetă cu păr lung și ochi migdalați, dar mică de înălțime și îndesată. Întotdeauna eu stau în fața ei. Invariabil la 7.20 fix își sună copilul, copil care are până în 10 ani după felul în care îi vorbește. Îl întreabă ce a visat, îi vorbește atât de cald și îl dezmeticeste atât de frumos, încet încet la telefon, încât în nemernicia și micimea mea am ajuns să aștept momentul ăsta ca să mă vindec și pe mine cu căldura ei.

În prima zi când am auzit-o, m-am înmuiat dintr-o dată și m-am surprins total, ca și când vocea ei răzbătea printre oasele și celulele mele sparte și pansa ceva, habar n-am ce. Ceva vital, în orice caz.

Haosul din stație, veniții, turiștii și întorșii

Apoi urc eu, niște germani, un chinez și un african. În fiecare dimineață se lasă cu scene absurde, deoarece autocarele care vin să ia turiștii din hotelurile din cartier și să-i ducă la Siam Park în sud și sus pe Teide, opresc fix în stație și fix la ora la care trebuie să vină și expresul nostru.

Aici trebuie să faci semn ca să oprească autobuzul în stație, iar când ești în el să apeși butonul roșu de “stop”- parada solicitada – ca să te oprească unde vrei să cobori, în stație întotdeauna. Între stații nu se oprește niciodată, orice ar fi. Altfel, dacă nimeni nu coboară și nimeni nu urcă, nu are niciun sens să oprească și nu oprește. Pentru că autocarele ocupă toată stația, n-am loc să fac semn și toți care suntem acolo nu mai știm cum să ne strecurăm printre ele ca să ne vadă șoferul nostru. E ridicol, dar de multe ori e amuzant. Când nu e amuzant, e doar cum e.

Magazinul de suveniruri și marunțișuri al baiatului prea serios

Între timp, în stație se deschide primul magazin. Un grăsuț somnoros, chel și cu cioc, pe care nu l-am văzut niciodată zâmbind și care se ocupă de magazinul ăla, împinge toate sarsanalele afară ca și când ar împinge la căruță: ziare, panouri cu suveniruri, umerașe cu hanțe, costume de baie, prosoape de plajă și papuci de toate culorile și multe alte diverse. Îl regăsesc seara târziu când ajung și eu înapoi, e tot acolo și uneori îl prind când le bagă la loc, cu ceva mai multă hărnicie.

Domnul neurotic al călătoriei

La stația următoare, fix în același punct de fiecare dată, stă un domn. Face semn, autobuzul oprește și urcă. E un domn chel, nevrotic după purtare. Pariez că n-are nevastă, nici n-ar avea cum la cât pare de imposibil, tabietos și insuportabil. Pare genul care-și șterge telecomanda de la televizor cu spirt, clanțele și farfuriile cu clor, iar pe pătura cu care-și învelește patul unde doarme sare banul. El citește non stop pe un Kindle, nu ridică ochii când răsare soarele, nu privește la cer și nu-l interesează nimic. Probabil face de atât de mult timp drumul ăsta încât i-a ajuns. Invariabil, la jumătatea drumului, țâșnește de pe scaun, vine în față și trage tare și cu draci pe el clapa de sus de la autobuz care îi face lui frig la chelie sau curent și implicit ulcioare la ochi. Apoi tot cu draci pe el se trântește la loc în scaunul lui unde își continuă lectura nemișcat.

În mijlocul pustiului, printre rocile vulcanice, o balenă te invită la Loro Park.

Legătura către Sud: Autobuzul 110 și noile chipuri

Toți coborâm în capitală, la stația centrală, în Santa Cruz de Tenerife. Pentru ei e capăt de linie, pentru mine doar loc de dezamortire vreo 10 minute până îmi pleacă legătura cu sudul. Alt expres. Numarul 110. Tot verde. Alte personaje.

Misterioasa tânără cu multe dosare

O tânără fină foc și detașată total cască într-una într-un vraf de dosare pe care întotdeauna le îmbrățișează cu o dragoste și posesivitate greu înțelese de mine care nu mai înțeleg nimic demult. Se urcă, își pune ochelarii de soare și doarme tun o oră cât facem până în sud. E brunețica, păr lung și drept, ochi căprui mari, genul pe care-ți vine s-o chinui doar ca să vezi de unde începe răutatea din ea. Mult prea tentantă și vulnerabilă pentru prădători. N-o văd prea bine, deși pe insula asta s-ar putea să scape ieftin cu vreun domolit cuminte ca soț, la un oarecare moment dat.

Politicosul inflamat și gândurile sale ascunse

Un tânăr cu o freză cel puțin înfiorătoare prin faptul că e creață și scurtă, tăiată în linie perfect dreaptă la ceafă și crestată pe mijloc cu gel, este politicosul cursei. Pe aici multă lume își dă cu gel pe cârlionți, și bărbați și femei. Ei se simt macho, ele chiar sunt. Iar eu n-am încredere în oamenii cu păr creț.

Acest tânăr este genul de politicos inflamat. Lasă pe toată lumea înainte și dă explicații oricărui derutat, după care vezi cum îi crește egoul în el precum aluatul de cozonac pus sus pe dulap la căldură. Se uită în zare, zâmbind către ceva numai de el înțeles și văzut, se preschimbă la față, își dă ochii peste cap de plăcere că a fost complimentat pentru politețea și bunătatea lui, pentru cât de săritor a fost. Inhalează admirația asta și și-o provoacă singur în fiecare dimineață la ora 8.15.

Vezi bine că își da ochii peste cap pentru că are niște gene foarte lungi. Cu o perucă și puțin rimel e femeie în toată regulă. Genul incorect politic pe care-ți vine să o bați când doarme. În expres își scoate cărțile de medicină și fâlfâie paginile vreo 2 minute cât să se asigure că toți curioșii au înțeles cine este el și cu ce se ocupă. După ce toată lumea și-a satisfăcut curiozitatea băgându-și capul la loc în cutie, iar unii mai submisivi îi și aruncă priviri admirative, o lasă baltă și tot drumul privește fata nevinovată cum doarme. El stă întotdeauna la două scaune în spatele ei. Ea habar n-are.

Adormind pe drum

Apoi adorm și eu. Uneori cu căștile în urechi pe muzici de toate felurile. Alteori pur și simplu. În unele locuri, mai mult simțite decât știute, deschid ochii ca să privesc pe geam.

De la cuvinte la imagini cu IA

Cum putem face ca această poveste, care există în mintea mea și acum și a cititorului, să prindă viață vizual, să fie “simțită” și de cei care preferă imagini sau care doresc o experiență mai imersivă?

Procesul de transformare a cuvintelor în imagini

1. Lectură Activă & Vizualizare: Citim povestea cu ochi de regizor sau storyboard artist, identificând scenele, personajele, emoțiile și momentele-cheie care pot fi ilustrate.
2. Identificarea Punctelor Narative Esențiale: Ce moment din text este indispensabil pentru a înainta povestea sau a sublinia o temă?
3. Extracția Elementelor Vizuale: Ce elemente specifice sunt menționate și pot fi transpuse vizual? (Ex: autobuzul verde, palmieri, oceanul, chipurile oamenilor, Kindle-ul, dosarele, freza bizară etc.)
4. Capturarea Atmosferei și Emoției: Cum se simte fiecare moment? (Ex: melancolie matinală, haos amuzant, iritare nevrotică, detașare senină). Aceasta ghidează stilul vizual.
5. Crearea Keyframe-urilor: Fiecare keyframe devine o “mini-scenă” din filmul interior al poveștii.

Exemplu de creare a unui moment cheie vizual

• Text original relevant: “Puerto de la Cruz / Cred că e epoca mea de smerire totală… mersul cu autobuzul. Verde. Expres. Numarul 103. / …dimineață de la 7 când afară e încă întuneric și aer proaspăt… soarele răsare mai târziu un pic…”
• Interpretare vizuală: Autobuzul verde singur în stație, lumină de dinainte de răsărit, o lună plină printre palmieri, melancolie.
• Prompt AI pentru Gemini: Dimineață devreme, lumină dinaintea zorilor, oră albastră blândă, așezată. Un autobuz expres verde vibrant, „Guagua 103”, clar vizibil printre palmierii din stație, așteaptă într-o stație de autobuz liniștită din Puerto de la Cruz, Tenerife. Autobuzul este în mare parte gol. O lună plină poate fi văzută printre frunzele palmierilor. O lumină difuză, rece, luminează scena, creând un sentiment de calm și o ușoară melancolie. Strada este nemișcată, sugerând începutul unui ritual zilnic, umil. Cinematografic, realist, cadru larg, focalizare estompată asupra autobuzului.

De la Experiență la Impact Vizual: Cum pot transforma și povestea ta?

Acest jurnal de călătorie, transformat ulterior în imagini generate cu inteligența artificială, este un exemplu al modului în care observația, detaliile și arta storytelling-ului pot prinde viață în era digitală. Fiecare experiență, fiecare idee, poate deveni o narațiune vizuală convingătoare.

Indiferent dacă ești un antreprenor care dorește să-și spună povestea brandului, o organizație care vrea să-și amplifice cauza, sau un artist care caută noi forme de expresie, puterea limbajului vizual și a inteligenței semantice este cheia pentru a ajunge la publicul potrivit și a crea impact.

• Vrei să transformi povestea brandului tău, o inițiativă socială sau chiar o idee personală într-un film captivant sau un proiect media vizibil online? Descoperă cum te pot ajuta cu Producția de Film & Creație Media.
• Ai nevoie de o strategie pentru a te asigura că mesajul tău vizual este descoperit și valorificat în “deșertul digital”? Află mai multe despre serviciile mele de Strategie & Vizibilitate Online.
• Ești un creator și vrei să explorezi noi orizonturi de storytelling cu ajutorul tehnologiei, inclusiv inteligența artificială? Contactează-mă pentru o discuție despre inovație și creativitate.