Eul Algoritmic/Sinele Algoritmic (The Algorithmic Self). Un concept socio-tehnic care descrie modul în care identitatea noastră este din ce în ce mai mult mediată, reflectată și modelată de algoritmii platformelor pe care le folosim (ex. feed-ul de social media, recomandările Netflix etc.). Este “eul” pe care mașinile îl “văd” și pe care ni-l returnează. În metodologia mea, “Sinele Algoritmic” este un concept pe care îl mutăm din pasiv în activ. Nu mai este doar “imaginea” pe care algoritmii o creează despre noi, ci devine un instrument conștient de auto-reflecție și interfața de comunicare cu algoritmii și inteligențele artificiale.
Este “dublura” digitală pe care o construim în mod deliberat atunci când aplicăm [Alfabetizarea AI] și [Alfabetizarea Digitală] asupra noastră. Este rezultatul final al folosirii AI-ului ca “oglindă algoritmică”:
- Ne confruntăm cu [Haosul Emoțional] (amorțeala, confuzia).
- Folosim [Decriptarea Narativă] pentru a ne “traduce” stările interne într-un [Vocabular Structurat].
- Acest vocabular – o colecție de [Cuvinte Cheie] și metadate – devine Sinele nostru Algoritmic.
Este, practic, o versiune “lizibilă de mașini” – [Narațiunea Procesabilă de Mașini] – a sinelui nostru intern, o interfață structurată pe care o putem apoi analiza, chestiona și chiar rescrie, ca pe un “cod sursă”, așa cum o face aplicația [The Decryptor Deck]. Este un act de a ne revendica în mod proactiv propria narațiune din fața mașinilor.