Cum transformăm haosul generativ în coerență narativă. Un studiu de caz aplicat în creația videoclipului muzical “Sombras en la piel”, despre cum prioritatea acordată semanticii asigură controlul asupra produsului final – decriptabil atât pentru audiența umană (emoție), cât și pentru cea algoritmică (execuție și vizibilitate digitală).

Dincolo de “hype”: Un experiment de coerenta

La prima vedere, videoclipul de mai sus pare o altă creație audiovizuală realizată cu AI. Pentru mine, însă, acesta nu este doar un “videoclip AI”, ci un “stress test”. Este demonstrația practică a unei metodologii pe care o propun în teza mea de doctorat și un rezultat derivat din cercetare artistică , unde explorez modul în care sensul informației pe care o cream (un text, un film) circulă coerent în comunicarea dintre creatori și algoritmi. Videoclipul este un rezultat la “prima mână”, nu am intervenit substanțial asupra rezultatelor (în sensul că nu am “gândit” fiecare detaliu).

Acest proiect dovedește un fapt simplu, dar esențial: dacă stăpânim fluxul semantic, tehnologia se supune.

Provocarea: Haosul Generativ vs. Arhitectura Sensului

Pentru a obține un nivel ridicat de coerență estetică și narativă, creatorii utilizează de obicei un ecosistem complex de modele specializate: Midjourney sau Stable Diffusion pentru vizualuri, LoRA pentru consistența personajelor, RunwayML pentru video, ElevenLabs pentru voce sau Suno pentru muzică.

Problema majoră a acestui “kit” de instrumente este lipsa interoperabilității. Modelele nu au memorie comună. Creatorul este singur în fața algoritmilor, încercând să lege totul cadru cu cadru. Răspunsul actual al industriei la acest haos este “prompt engineering” – o încercare laborioasă de a “îmblânzi” AI-ul prin instrucțiuni kilometrice și nenumărate încercări de rafinare (trial & error).

Dar lipsa de coerență – faptul că personajele își schimbă fața sau muzica nu se leagă de imagine – nu este o problemă de prompting. Este o problemă de semantică. Problema fundamentală este că input-ul nostru (creația artistică) nu este structurat pentru a fi “machine-readable” (ușor de interpretat de mașină).

Strategia: un Sistem de Operare Semantic al Creatiei Audiovizuale

Eu am rezolvat problema coerenței din videoclipul de mai sus nu prin trucuri tehnice sau abonamente scumpe la modele AI sofisticate, ci printr-o schimbare de paradigmă.

Am operaționalizat metodologia din teza mea într-un protocol de comunicare om-mașină care funcționează ca un “Sistem de Operare Semantic” al creatiei audiovizuale (film, videoclip). Acesta este conectat la un LLM (Large Language Model) printr-o cheie API și acționează ca un “Context Designer” de la idee la consum.

În loc să scriu prompturi izolate și deconectate pentru fiecare cadru, am creat o arhitectură care asigură o comunicare coerentă end-to-end. Această metodologie funcționează ca un Master Prompt: ea dictează parametrii și regizează percepția algoritmică, indiferent de filmul pe care vreau sa-l creez sau viziunea creativă din spatele lui.

Astfel, semantica proiectului ghidează unitar toți algoritmii generativi (imagini, video, sunete, muzică), dar și comunicarea și vizibilitatea proiectului mai departe în relația cu algoritmii de căutare și recomandare prin structurarea sensului (și a echipei, dacă ar exista).

Executia: Când semantica scrie coloana sonora si imaginile

Cel mai bun exemplu al eficienței acestui cadru de lucru este coloana sonoră. Am fost întrebată cine a scris versurile. Răspunsul este: nimeni, în mod direct.

Nu am avut nevoie să compun versurile întrucat semantica proiectului, odată modelată și definită în sistem, a educat algoritmii privind viziunea mea artistică si i-a direcționat în creație. Sistemul a “știut” cu un grad ridicat de precizie ce tip de versuri, ce emoție, ce atmosferă muzicală și ce efecte sonore sunt necesare pentru a susține viziunea vizuală. Nu au fost necesare rafinări substanțiale, pentru că arhitectura sensului era deja solidă.

Un alt exemplu este creația vizualurilor. Nu le-am generat cum ar fi fost „normal” cu modele AI creative (specializate), ci cu Gemini de la Google, un model LLM (de limbaj și conversație la bază). Iar în ceea ce privește generarea video, nu am generat imaginile mișcătoare cu un singur model, ci cu orice model AI am găsit în versiune free trial sau cu funcții minime la cost minim.

Astfel, am demonstrat că nu avem nevoie de cel mai scump “pinnacle of technology” pentru a crea artă coerentă, ci de un context design robust care să transforme orice algoritm – chiar și unul de bază sau nespecializat – într-un executant fidel al viziunii regizorale. Coerența nu a venit din performanța nativă a modelului AI utilizat, ci din rigoarea protocolului de comunicare.

Concluzii: Precizie Semantică vs. Inginerie

Acest studiu de caz demonstrează că putem crea povești audiovizuale coerente, de calitate și cu costuri reduse, fără a deveni tehnologi și fără a risipi bugete pe zeci de “duble” ratate.

Lecția principală pentru creația asistată de AI este la acest moment faptul că marea provocare nu este stăpânirea “prompt engineering-ului” (care este o fază tranzitorie), ci stăpânirea preciziei semantice. Dacă știm să structurăm sensul, AI-ul devine un partener excepțional de execuție, nu un obstacol sau proces haotic.

---

Cum putem colabora?

• Caută-mă pentru servicii de producție de conținut.
• Comandă un workshop pentru a aprofunda procese semantice de producție pentru conținutul audiovizual.